Arhitectura clasică

În orașele societăților antice, construcțiile se făceau din piatra, ca sa fie solide și durabile, fiind deseori placate cu roci decorative precum marmura.
Pentru un aspect mai impresionant erau realizate manual. Existau deja unelte și dispozitive, schelele, care permiteau ridicarea edificiilor mari și arcadelor sofisticate. Grecii erau buni arhitecți. Studiul matematicii le-a servit în proiectarea unor clădiri bine proporționate, în armonie cu peisajul. Prin 300 î.Hr., grecii făceau planuri de urbanism, proiectând în detaliu orașe întregi și dispunând străzile după un caroiaj. Până și constructorii din America Centrală foloseau planificarea urbanistică. În alte regiuni, orașele s-au dezvoltat pornind de la așezări inițiale-sate, fortărețe, porturi sau întretăieri de drumuri-având un mod de dispunere mult mai puțin ordonat.

Romanii au adoptat multe idei ale grecilor, dar au descoperit și tehnici noi. Una dintre acestea a fost obținerea betonului, în jurul anului 200 î.Hr. La început, betonul era utilizat la fundații, dar nu după mult timp a fost inclus în structura zidurilor și a acoperișurilor unor imense domuri. Romanii au mai realizat arcade pentru case, poduri și apeducte. Prin secolul II d.Hr., în orașele romane existau blocuri de apartamente cu 4-5 etaje, numite insulae. Orașele romane au constituit germenii orașelor aglomerate din zilele noastre.

Obiectivele construcțiilor au devenit mult mai ambițioase și mai sofisticate. În Imperiul Roman, Persia, India, China și Mexic s-au realizat drumuri pavate, care permiteau o circulație mai rapida și folosirea carelor pentru transportarea unor poveri mai mari. Apa era trimisa, prin canale sau prin apeductele înălțate, să alimenteze orașele.

În America Centrală s-au ridicat piramide și alte construcții imense în centre religioase impresionante de proporții. Toată munca acesteia a necesitat adunarea și organizarea unui număr mare de oameni, asigurarea hranei lor precum și a materialelor de construcții. Era nevoie de arhitecți, supraveghetori și constructori, ca sa aleagă materialele și să coordoneze lucrările. S-a făcut un important progres în activitățile practice, în cunoașterea matematicii și implicit a principiilor de realizare a construcțiilor. Meseriile aferente construcțiilor, cunoscute astăzi, au apărut în perioada respectiva. În toată lumea, tehnicile s-au îmbunătățit, chiar și în cele mai simple societăți, și în sate, chiar dacă din cauza folosirii lemnului, care se deteriorează rapid, din acele clădiri au rămas doar câteva urme. În zonele de clima rece s-au descoperit noi metode de a contracara frigul și umezeala. În regiunile calde s-au realizat construcții răcoroase și umbroase, cu arcade, iluminat și ventilație adecvate. Maiașii au construit piramide înalte, care sa depășească înălțimea arborilor din jungla înconjurătoare. Milioane de blocuri din piatra au fost finisate și ridicate și cărate cu spinarea pentru construirea parții de sus.