Neoclasicismul

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, descoperirile vestigiilor antice de la Pompeii și Herculaneum conduc la reconsiderarea valorilor antichității greco-romane.
De asemenea, se manifestă un curent ce se opune excesului decorativ, exuberanței barocului și rococo-ului și se ajunge la un stil sobru, sever, în deplină concordanță cu filozofia rațională a epocii luminilor.

Mari edificii ca Palatul Versailles, Teatrul Odeon, Panteonul francez, Domul Invalizilor, biserica Église de la Madeleine sunt modele ale acestui stil. În cadrul neoclasicismului englez putem menționa în primul rând Catedrala Sf. Paul și alte edificii ca: palatele regale din Greenwich, Palatul Whitehall. În alte țări, printre clădirile de inspirație clasică se remarcă: Capitoliul Statelor Unite ale Americii, Bursa din Amsterdam, Muzeul Prado din Madrid , Altes Museum din Berlin, Catedrala din Vilnius

Iluminismul din secolul XVIII a reluat mișcarea seculară și democratică începută în Renaștere. Schimbarea s-a perpetuat asupra arhitecturii în secolul XVIII. Biserica și monarhiile din Europa pierduseră puterea absoluta pe care o exercitaseră în perioada barocă. Acest lucru i-a determinat pe arhitecți să renunțe la opulenta specifică stilului rococo și să revină la arhitectura greacă și romană, asociate ideilor laice și democratice. Bisericile și palatele și-au pierdut supremația în beneficiul altor instituții, cum ar fi muzeele, bibliotecile, teatrele, băncile, bursele de valori și universitățile.

La mijlocul anilor 1700,oamenii de știință francezi și englezi au reușit să viziteze ruinele din Grecia, aflată sub stăpânire otomană. Au adus Europei cunoștințele acumulate în locurile vizitate și publicând cărți precum "Antichitățile din Atena". În 1758, James Stuart a construit primul edificiu în stil grecesc în Anglia, un templu cu gradină la Hagley Hall.

Arhitectura neoclasică a fost reprezentativă pentru construcțiile civile din SUA. Thomas Jefferson, om politic și arhitect american, a construit numeroase clădiri, ca Universitatea Virginia, Capitoliul din Virginia și locuința sa, Monticello, conform unui gen de arhitectură cunoscut sub numele de "stil federal".

  

În 1755, abatele francez Laugier cerea în lucrarea sa "Eseu despre arhitectura", o arhitectură mai onestă, care sa pună accent pe structură, și nu pe elementele sale decorative. Arhitectul Claude-Nicolas Ledoux a scris mai târziu că edificiile ar trebui să conțină o arhitectură vorbitoare care să comunice privitorului funcțiile sale. Arhitectura Revoluției Franceze s-a caracterizat prin folosirea excesivă a formelor geometrice, cum ar fi sferele.