Palatul Cotroceni

Palatul Cotroceni este sediul Președinției României.

Se află în municipiul București, pe Bulevardul Geniului nr. 1. În ansamblu este situat și Muzeul Național Cotroceni.

În anul 1679 domnul Șerban Cantacuzino a ridicat pe dealul Cotrocenilor o mănăstire. Biserica și anexele mănăstirești au fost ridicate în decurs de doi ani. 

Opera lui Șerban Cantacuzino a fost continuată de Constantin Brâncoveanu, care a poposit adeseori la mănăstire. În 1862 Alexandru Ioan Cuza a hotărât să utilizeze Mănăstirea Cotroceni ca reședință domnească de vară.

Din descrierile facute de cronicile vremii, de calatori straini si din informatiile ce apar in documentele manastirii Cotroceni, putem recompune datele majore ale arhitecturii acestui ansamblu. Intial a existat o singura incinta in mijlocul careia se afla biserica, inconjurata de casale egumenesti, chiliile calugarilor si aIte spatii monastice.

 Casele domnesti,situate pe latura nordica a curtii, aveau 4 camera la parter, jar prin intermediul a doua scari de piatra (una mai mare, cu grilaj de fier, si una mai mica) sa facea legatura cu etajul care avea 10 camera ce duceau spre doua sali. La subsol se afla pivnita de mari dimensiuni, impartita in doua compartimente, care servesc la depozitarea unei mari cantitati de alimente si vinuri si, ocazional, ca temnita. 

La ultima restaurare, executata dupa cutremurul din 1977, s-au descoperit la parter si primul etaj al palatului regal fragmente de zid medieval pastrate si incluse in cladirea ridicata la sfasitul secolului al XIX-lea. Pe latura sudica a incintei se aflau casele egumenesti, cu o infatisare relativ simpla, si chiliile calugarilor greci care administrau manastirea si asigurau serviciul religios in biserica. De o parte si de alta a turnului-clopotnita, situat in mijlocul laturii vestice a curtii, se pastreaza cate un sir de chilii, completate de o galerie boltita, ale carei coloane sunt unite prin arcade semicirculare.

 Exista in incinta un paraclis, probabil pentru casale domnesti. In ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782), s-a construit in coltul sud-estic al incintei vechi un "chiosc" de piatra, inalt de cca 20 m, destinat, dupa moda vremii, recreerii in zilele caniculare ale verilor bucurestene. Acesta oferea, desigur, o minunata panorama asupra imprejurimilor.

 Biserica de la Cotroceni, cel mai important edificiu al ansamblului de constructii medievale, a reprezentat un monument de referinta pentru arhitectura si arta romaneasca de la confluenta secolelor al XVII-lea si aI

XVIII-lea, o bijuterie arhitectonica a estului european. Acest monument al crestinismului ortodox a fost o chintesenta de valori artistice, tehnice si morale, acumulate de spiritualitatea romaneasca pana in epoca lui Serban Cantacuzino. 

Alaturi de caracteristicile arhitecturii monumentelor religioase ridicate anterior in Tara Romanesca, preluand planul trilobat, pronaosul supralungit si unele elemente decorative ale bisericii de la Curtea de Arges, la Cotroceni apar inovatii in arhitectura interioara si decoratia in piatra. Ele vor avea o larga raspandire si un rol important in evolutia arhitecturii religioase din Tarile Romane in secolul al XVIII-lea. Biserica, cu o lungime de cca. 31,5 m si o inaltime de cca. 13,5 m, avea un pridvor cu 10 coloane octogonale din piatra unite prin arce semicirculare. 

Un brau median de piatra si bogat decorat, traditional in arhitectura religioasa din Tara Romaneasca, inconjura biserica la 2/3 din inaltimea zidurilor exterioare. Intrarea in biserica era marcata de un ancadrament sculptat cu elemente 'vegetale si figurative. Interiorul bisericii era dominat de cels 12 coloane de piatra sculptata ale pronaosului, de cca. 6 m inaltime, numarul lor amintindu-i pe cei 12 apostoli. Tampla de lemn avea o bogata ornamentatie sculptata si aurita (elemente vegetale, ingeri, animale fantastice etc.) care incadra fastuos numeroase icoane. Interiorul bisericii a fast pictat de cunoscutul zugrav Parvu Mutu. 

La inceputul secolului al XIX-lea, in urma unor amplelucrari de reconstructie a biserieii, grav afectata de cutremurul din anul 1802, interiorul a fost repictat. Ctitorii cantacuzini erau prezentati in tabloul votiv de pe peretele vestic al naosului; in partes dreapta Serban-voda Cantacuzino si sotia sa, doamna Maria, purtand chivotul bisericii in forma sa vache, iar, intre ei, cinci dintre copiii familiei domnitoare. Pe acelasi perete, la dreapta Cantacuzinilor, se afla noul ctitor, egumenul Visarion al Cotrocenilor, tinand in maini biserica. AIaturat, o inscriptie in limba greaca arata ca Visarion a ridicat aceasta manastire din temelie "si a scris condica manastirii'. In noul strat de fresca, in partea stanga, intr-o maniera amintind de conceptia plastica a epocii cantacuzine, erau reprezentati Serban Cantacuzino, iar la stanga sa, Constantin Brancoveanu si Mihai Racovita cu fiica lui.

Ctitorul a facut manastirii numeroase danii, mai ales mosii raspandite in toata tara, printre care si mosia Cotroceni - proprietate a domnitorului, daruita acestui Iacas de cult la 10 iulie 1680. 0 importanta sursa de

venituri pentru manastire au constituit-o cele peste 20 de metocuri (biserici, manastiri si schituri inchinate manastirii Cotroceni), pe care le-a administrat direct si in totalitate. Printre ale, documentele amintesc frecvent pe cele de la Micsani, Catalui, Valeni, Gorani, biserica "Doamnei' (Bucuresti).

 Un document de la 1803, mentioneaza efectuarea unor reparatii la un asemenea asezamant aflat la Iasi. Un inventar de Ia 1716 dovedeste ca manastirea Cotroceni era una din cele mai bogate din tara, avand peste 20 mari mosii (in Ilfov, Dambovita, Muscel, Teleorman, Ialomita), 10 sate de tigani, 18 pravalii in Bucuresti, administrand in acelasi timp hanul Serban-voda si primind parti din vama de sare, bauturi, peste si lemne din diferite locuri. Splendoarea bisericii si bogatia manastirii i-au adus repede un binemeritat renume, de care s-a bucurat timp indelungat. 

Descrieri si informatii pretioase exista inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, cand invatatul grec Helladius vorbeste de "minunata manastire Cotroceni'. In 1702, poposind aici, englezul Edmund Chisthull lasa posteritAtii o rara si impresionanta descriere: ".este socotita cea mai frumoasa din toate cele cladite in acest tinut de domnii de acum ori dinainte podoabele zugravite si aurite sau broderiile sunt peste masura de bogate si picturile atat de abundent raspandite incat acopera in intregime biserica inauntru'. Alte descrieri apar in secolul al XVIII-Iea in memoriile de calatorie ale celor ce au fost oaspeti ai manastirii, calatori ocazionali sau funtionari ai Curtii de la Cotroceni (Anton Maria Del Chiaro, Domenico Sestini, Frantz-Joseph Sulzer, C. Dapontes si altii).