Palatul Mogoșoaia

Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, România, aflată la circa 15 km de centrul orașului București.

Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoș care deținea pământul pe care a fost construit.

Palatul Mogoșoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu.

Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil arhitectural românesc renascentist sau stil brâncovenesc, o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, stil utilizat anterior și la un alt palat al domnitorului, construit de acesta la Potlogi.

 Lucrarea a fost terminată în ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.

Asa cum il descria arhitectul G. M. Cantacuzino (care s-a ocupat de renovarea acestui domeniu), Palatul Mogosoaia este un loc harazit duratei, rupt de efemeritatea modei, dar si datorita felului in care este privit si administrat in momentul de fata, si anume in respectul fata de cultura si traditie. De altfel aceasta este si denumirea sa actuala: Centrul Cultural “Palate Brancovenesti”.

Realizat in stil brancovenesc si finalizat la inceputul secolului al XVIII-lea, palatul beneficiaza in exterior de un parc englezesc, cu gradini de trandafiri si irisi in stil italian, amenajat sub indrumarea Marthei Bibescu.

Logia de pe fatada dinspre lac, inspirata din modelele venetiene, este considerata cel mai frumos si bogat element de arhitectura civila romaneasca veche.

Avand un plan dreptunghiular, palatul este organizat pe trei niveluri: pivnita, parter si etaj. Elementul

caracteristic al interioarelor este, fara indoiala, reprezentat de arcade si bolti (care se regasesc in zonele de trecere si la nisele din pereti). Acestea dau intr-adevar un aer nobil, de palat. Rafinamentul din interior este conferit nu numai de ornamentele si finisajele deosebite (cum este, de exemplu, mozaicul), ci si de colectia de tapiserii si covoare, donatie a Lianei si a lui Dan Nasta. In afara de tapiserii si covoare orientale, decorul din salile palatului este completat in mod fericit cu mobilier autohton (jilturi, lazi, cufere) si occidental (x-uri, console etc.), cu vase ornamentale, tablouri si cartografii cu importante informatii istorice.

Principala clădire a complexului de la Mogoșoaia este Palatul construit de Constantin Brâncoveanu, având apartamentele familiei princiare la primul etaj, unde se ajunge direct din curte pe o scară exterioară ce dă într-un balcon amplasat pe fațadă. Parterul palatului conține camerele servitorilor, iar la subsol se află o pivniță cu un tavan format din patru domuri. Fațada dinspre lac este și ea una aparte cu o logie de inspirație venețiană, cu trei arcade.

Cuhnia (bucătăria brâncovenească) se află în curtea palatului, având patru turnuri de aerisire. Turnul porții străjuiește intrarea în curte. În el se poate urca pe o scară exterioară. Atât turnul porții, cât și cuhnia au fost restaurate de Martha Bibescu între 1922 și 1930.

Capela Gheorghe Bibescu, construită după 1880 adăpostește mormintele familiei Bibescu, inclusiv ale prinților Mihai și George Basarab-Brâncoveanu, aviatori morți în timpul celui de-al doilea război mondial.

Serele Mogoșoaia au fost construite după 1890, de arhitecți francezi și sunt încă folosite pentru cultura florilor și ca atelier de educație plastică pentru copii.

Ghețăria servea la stocarea pe timpul verii a gheții aduse din lacul Mogoșoaia, aflat în apropiere.

Biserica „Sfântul Gheorghe” se află în afara zidurilor palatului, lângă turnul porții. Ctitorită de Constantin Brâncoveanu și terminată în 1688, cu puțin timp înainte ca ctitorul ei să devină domnitor, ea adăpostește mormântul lui George-Valentin Bibescu, precum și tabloul votiv ce-i reprezintă pe Constantin Brâncoveanu și pe cei patru fii ai săi.