Eclectismul (din greacă = ἐκλεκτός, eklektos,
"selectat") este un sistem de gândire neunitar, care alege din
diverse sisteme de gîndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun.
Eclectismul este tipic pentru stilurie de artă europeană de
la începutul clasicismului, dar mai ales în istorism. În ceea ce privește
calitatea artistică trebuie făcuta distincție între imitație și evoluție
artistică.
Termenul eclectism poate avea o conotatie negativă, în cazul în care
artistul, în locul creației proprii, selectează elemente din alte lucrări și le
combină într-una nouă.
Termenul era cunoscut deja în antichitate și a marcat
începutul erei noastre. La acea vreme existau diferite școli de filozofie în
paralel, iar gânditorii și politicienii erau numiți eclectici, deoarece acestia
combinau, între ele, elemente și poziții diferite.
Cel mai faimos reprezentant
al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etica sa, o mare
parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de Academia
platonică și de școala peripatetică.
Arhitectura și arta
Termenul este folosit pentru a descrie combinația de
elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în
arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative.
Termenul mai este
uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistică a arhitecturii
secolului 19, după perioada Neoclasicismului (aprox. 1820), deși revirimentul
stilurilor din această perioadă, începând cu anii 1870, au fost numit, în
general, istorism.
Arhitectura eclectică în România
Numeroși arhitecți, formați în spiritul eclectismului au
realizat în România un număr mare de construcții în acest stil. Exemple de
arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C.
Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de
Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau).
0 comments:
Trimiteți un comentariu
Click to see the code!
To insert emoticon you must added at least one space before the code.