Carlo Scarpa

Carlo Alberto Scarpa (Veneția, 2 iunie 1906 – Sendai, 28 noiembrie 1978), desenator, arhitect și profesor universitar, fruntaș al arhitecturii moderne.

Născut în Veneția, pe data de 1 iunie 1906, Carlo Scarpa își petrece copilăria în Vicenza, unde termină Institutul Tehnic, în anul 1919. Își continuă studiile la Academia de Arte din Veneția, devenind asistentul arhitectului venețian Vincenzo Rinaldo, iar apoi colaborator al artizanilor sticlei de Murano.

În 1926 după obținerea diplomei în desen arhitectonic, devine profesor al Universității IUAV, fondată în același an. Concomitent, lucrează pentru firma de sticlărie artistică „Cappellin”, din Murano. Din 1936 până în 1947 este consilier artistic la atelierul de sticlă de Murano al lui Paolo Venini. În această perioadă se interesează în deosebi de arta japoneză, de stilul caracteristic Secesiunii vieneze reprezentat de artiști precum Hoffmann, Loos și Wagner, mai apoi de arhitectura organică a canadianului Frank Lloyd Wright. A creat opere artistice din sticlă. Între 1972 și 1974 a fost directorul universității IUAV.

În anul 1936, obține prima sa intervenție artistică importantă, în cadrul Universității Ca' Foscari din Veneția, unde se va întoarce după douăzeci de ani, în 1956, pentru a-și modifica prima creație.

În 1948, cu ocazia unei expoziții retrospective dedicată artistului Paul Klee începe colaborarea cu Bienalele Venețiene care îl afirmă ca maestru al artei de a prezenta arta. Scarpa participă la numeroase expoziții naționale și internaționale la Londra, New York, Madrid și Paris.

În 1956, după obținerea Premiului Național Olivetti penrtru arhitectură, i se comisionează spațiul expozitiv Olivetti din Piața San Marco a orașului natal. În același an este acuzat de profesarea ilegitimă a meseriei de arhitect, iar succesivul proces reprezintă punctul culminant al controversei pe acest subiect. Acestor discuții li se pune sfârșit abea după moartea artistului, prin acordarea Diplomei Honris Causa pentru arhitectură. Carlo Scarpa s-a stins din viată în urma unui accident (împiedicându-se de o treaptă), în Sendai, în anul 1978.

Caracteristicile arhitectonice ale artei lui Carlo Scarpa

Arhitectura lui Carlo Scarpa se bazează pe trei teme fundamentale: atenta proiectare, plecată de la reflexii vizuale, așadar de la un desen pregătitor; amenajarea minuțioasă a spațiilor expozitive și profundul respect pentru arhitectura antică, evident în restaurarea clădirilor sau realizarea unor noi proiecte într-un context antic.

Desenele pregătitoare

În desenele sale pregătitoare, Scarpa își materializează ideile și profundele reflexii într-o serie de elemente presentate până în cele mai mici detalii, care dădeau dovadă de faptul că oprele sale nu trebuiau să fie doar frumoase, ci și, pe cât posibil, funcționale.

Muzeele

Scarpa amenajează spațiile expozitive plecând de la elementul pe care îl consideră cel mai important pentru a putea valoriza operele prezente în muzee: lumina. Lumina devine astfel elementul fundamental pentru a înțelege și a face înțelese aceste opere, încadrându-le într-un spațiu neutru, ideal pentru contemplare.

Restaurări

Carlo Scarpa avea o uimitoare capacitate de a înțelege contextul arhitectonic preexistent, iar acest punct de forța este dovedit de toate operele sale de restaurare, prin care a creat un dialog între arhitectura antică și cea modernă.

Opere

Printre operele de exceptională valoare artistică ale lui Scarpa se numără reședințe private, monumente, muzee, intervenții în cadrul multor clădiri publice și magazine, biserici și faimoase sculpturi.

Reședințe

Casa Balboni, Veneția, 1964-1974
Casa Bellotto
Casa Carlo Scarpa
Casa Curto
Casa și biroul Gallo
Casa si biroul Scatturin
Casa Giacomuzzi
Casa Golin
Casa Ottolenghi, Bardolino (Verona), 1974-1979
Casa Pelizzari
Casa Romanelli
Casa Simoncini
Casa Veritti, Udine, 1955-1961
Casa Zentner
Grădina casei Guarnieri
Vila Bortolotto
Vila Palazzetto

Monumente

Mormântul Brion, San Vito d'Altivole (Treviso), 1969-1978
Monumentul comemorativ al celei de-a doua aniversări a masacrului din Piața Lojei din Brescia, 1974-1976, 1977
Mormântul Capovilla, Veneția
Mormântul Galli Genova, proiectat între anii 1976 și 1978, realizat post mortem (1981)
Mormântul Rinaldo-Lazzari, Quero (BL), 1960
Mormântul Veritti, Udine
Mormântul Zilio, Udine, 1960

Muzee

Bienala XXV: Pavilionul cărții, Veneția
Galeria de arta modernă Cavallino Veneția
Galeria Uffizi Florența, 1953-1960
Gleriile Academiei, Veneția
Grădina sculpturilor, Veneția
Gipsoteca Canoviană, Possagno (Treviso), 1955-1957
Muzeul Correr, Veneția, 1952-1953, 1957-1969
Muzeul armelor al Castelului Brescia, 1971-1978, completat post mortem
Muzeul civic din Castelvecchio, Verona, 1956-1964
Muzeul Revoltella Trieste, 1963-1978, completat post mortem
Pavilionul Venezuelei, Veneția, 1953-1956
Palatul Abatellis (Galeria Regională din Sicilia), Palermo, 1953-1954

Clădiri

Sala Manlio Capitolo
Banca Catolică a Veneției din Treviso
Banca Populară din Gemona del Friuli, Gemona (Udine), 1978 - 1984
Banca Populară din Verona, Verona, 1973-1982 completata post mortem
Bienala XXVI: intrarea, Veneția
Campingul Fusina, Fusina (Veneția), 1957-1959
Fundația Masieri, Veneția, 1968-1983
Fundația Querini Stampalia, Veneția, 1961-1963
Hotel Minerva, Florența, 1958-1961
Intrarea Facultății de Arhitectură IUAV - sediul Tolentini (al III-lea proiect), Veneția, 1966-1985
Palatul Chiaramonte Steri - Sediul rectoratului Universității din Palermo; 1973-1978
Sala consiliului, Parma, 1955-1956
Sediul La Nuova Italia Editrice
Universitatea Ca' Foscari, restaurarea și Sala Mario Baratto, Veneția, 1935-1937; 1955-1956
Universitatea Ca' Foscari, portalul sediului Facultății Umaniste și de Filozofie, Veneția, 1976-1978, realizat post mortem

Biserici

Biserica Nostra Signora del Cadore, Borca di Cadore (BL), 1956-1961
Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, Firentuola (FI), 1955-1966

Magazine

Caffè Lavena
Cantina Institutului Etnologic (Zona degustării) San Michele în Adige (TN), 1964 1966
Magazinul “A la piavola de franza” (îmbrăcăminte), Veneția
Magazinul Gavina, Bologna, 1961-1963
Magazinul Nobili, Guastalla (RE), 1977
Magazinul Olivetti, Veneția, 1957-1958
Magazinul Salviati, Veneția, 1958 - 1960

Sculpturi

Sculptura Asta, Monselice (Padova), 1968
Sculptura Crescita, Monselice (Padova), 1968
Sculptura Diedro- Lente Contafili, Monselice (Padova), 1968
Sculptura Erme, Monselice (Padova), 1968
Sculptura Meridiana, Monselice (Padova), 1968

Premii

Premiul Olivetti, 1956
Marele Premiu al Juriului Internațional la trienala din Milano, 1960
Premiul Național IN-ARCH pentru restaurarea și amenajarea Palatului Abatellis, Roma, 1962
Premiul Presidenza della Republica pentru arhitectură, 1967
Titlul de membru al Royal British Institute of Design, 1970
Titlul de membru al Academiei Olimpice din Vicenza, 1973
Titlul de membru al Fundației Pierre Chareau din Paris, 1975
Titlul de membru al Academiei Sfântului Luca din Roma, 1976