Castelul Peleș

Castelul Peleș din Sinaia, reședința de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Principele Carol I, ales domn al României în 1866, vizitează pentru prima dată Sinaia în luna august a acelui an, rămânând încântat de frumusețea respectivelor locuri. Pe vremea aceea, Sinaia era un mic sat de munte, numit Podul Neagului. Domnitorul hotărăște construirea unui castel într-un loc retras și pitoresc: Piatra Arsă. Câțiva ani mai târziu, în 1872, el cumpără terenul (1000 de pogoane), iar lucrările încep în 1873, sub conducerea arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman. Mai întâi, lucrătorii au depus eforturi pentru a stăpâni elementele capricioase ale naturii, cum ar fi cursurile subterane de apă sau alunecările de teren.

Celor 300 de muncitori care au lucrat aici le-au trebuit doi ani pentru terminarea amenajărilor; în tot acest timp, domnitorul a supravegheat personal, în detaliu, lucrările. În 1875 se pune piatra de temelie a castelului, sub care sunt îngropate câteva zeci de monede de aur de 20 de lei, primele monede românești cu chipul lui Carol I.

Arhitecti: Wilhelm von Doderer (1872–1876), profesor la Technische Hochschule din Viena, Johannes Schultz (1873, diriginte de santier, asistentul lui Doderer, iar din 1876 pâna în 1883, arhitect-sef), Émile André Lecomte du Noüy (1890 – 1892), Karel Liman (1896 – 1924); Jean Ernest, antreprenori,

constructori si proprietari de depozite de materiale de constructie.

Unul dintre cele trei proiecte prezentate la 1873 lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen de catre primul arhitect al castelului Peles, Wilhelm von Doderer (1825-1900) si respinse de comanditar.

Doderer a înaintat suveranului trei propuneri de proiecte arhitectonice, inspirate din arhitectura castelelor renascentiste franceze de pe valea Loirei, ca si din stilul edificiilor vieneze de pe Ringstrasse. Proiectele sunt respinse de catre Carol I în 1876, iar conducerea lucrarilor este încredintata arhitectului german, Johannes Schultz, care elaboreaza planurile castelului în prima sa faza de constructie (1879 – 1883).

Cladirea cu aspect de chalet elvetian, compusa din doua etaje propusa de Schultz, era decorata la exterior în stil german, Fachwerk.

La 1890, este construita pe locul terasei acoperite de pe aripa de sud, Sala Maura, dupa proiecte atribuite arhitectului francez, Émile André Lecomte de Noüy,  discipolul celebrului arhitect francez, Violet Le Duc.

În anul 1894, la conducerea lucrarilor este  numit arhitectul ceh, Karel Liman (1860 ? – 1928). Sub coordonarea sa, între 1895-1897 sunt amenajate Capela reginei Elisabeta de la etaj, Apartamentele principeselor de Wied si Hohenzollern de pe latura de nord si Mezaninul.

În anul 1884 este instalata reteaua electrica, castelul dispunând de un grup electrogen propriu, iar la 1897 este construita centrala electrica.

Între anii 1903 – 1906, Liman proiecteaza Galeria de marmura, Sala de concerte, Sala mica de muzica si Baia reginei si amenajeaza încaperi la nivelul al II-lea, corespondentul primei Mansarde: camera doamnei Mavrogheni, marea doamna a Palatului si apartamentele oaspetilor din aripa de nord a castelului.

Între 1906-1914, se întreprind lucrarile de amenajare a teraselor exterioare. La 1906 este înaltat turnul central al castelului, unde un an mai târziu a fost montat ceasul cu trei cadrane, creatie a Fabricii de ceasuri de turn a Curtii regale din Bavaria, Johann Mannhardt. Totodata, sunt amenajate Sala veche de muzica, Sala

Florentina si Sala Coloanelor, pe locul primei Camere de sah, iar Sufrageria regala este extinsa. La etaj, pe aripa de nord, este construit Apartamentul primului ministru.

În anul 1906, au loc modificari ale Salii de teatru de la Parter. Tot acum, sala este adaptata proiectiilor cinematografice, prin amenajarea cabinei de proiectie. Aparatura cinematografica a fost modernizata  în 1939, de Societatea Concordia din Bucuresti, la cererea expresa a regelui Carol al II-lea.

Între anii 1908 – 1911, este definitivata constructia Salilor de arme, ca si decoratia  Salii Florentine, dupa planurile arhitectilor Karel Liman si Ferdinand de Tiersch, acesta din urma, consilier al regelui Ludovic al II-lea al Bavariei.

Între anii 1907 si 1911, este amenajat Holul de onoare pe locul celei de-a doua curti interioare, principala sala de receptie a castelului. Holul este decorat în stilul Renasterii germane, cu subtile accente baroce, de catre Bernhard Ludwig din Viena, care colaboreaza strâns cu arhitectul Liman. Modelul de inspiratie al salii îl constituie Sala Fredenhagen a Palatului Camerei de Comert din Lübeck. În paralel, sunt construite la Parter, Sala de sah si Sala de biliard, în continuarea Salii maure.

În sfârsit, între anii 1911-1914 este  amenajata terasa cu busturi de împarati romani, iar pe aripa de sud-est, este proiectata Sala consiliilor de catre arhitectul Liman si decoratorul vienez, Bernhard Ludwig. Moartea regelui Carol I la 27 septembrie 1914, marcheaza finalul vastului proiect arhitectonic coordonat de suveran.

Dintre cei care au lucrat constant la decorarea si furnizarea de piese de arta decorativa pentru castel, din 1883 pâna în 1914, îi mentionam pe Joseph Dollitschek, arhitect si decorator din Viena, Anton Pössenbacher din München, creator de decoratiuni si de piese de mobilier si L. Bernheimer, din acelasi oras, furnizor de decoratiuni interioare, mobilier, covoare orientale, Habie&Polako, din Viena, furnizori de covoare gen Smyrna, atelierele Zettler din München, 1882, creatorii de vitralii.

Acestea au fost lucrate de patruzeci de artisti si tehnicieni timp de trei ani dupa schitele color executate de profesorii E. Widmann si Julius Juers. F. X. Barth. Celalalt autor de vitralii al castelului Peles a fost A. Zwölfer, titularul unui celebru atelier vienez, cu filiala la Bucuresti.

Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel electrificat din Europa.

Peleșul a avut o importanță deosebită pentru istoria țării noastre. Aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, regele Mihai I. În 1921, are loc la Peleș, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, la care participă o mulțime de personalități ale vremii, inclusiv Nicolae Iorga. Doi ani mai târziu au loc serbările semicentenarului castelului Peleș (50 de ani de la începerea lucrărilor).