Arhitectura bizantină

De la tradiția romană sunt preluate cu precădere construcțiile religioase: mănăstiri, biserici, baptisterii și biserici-necropolă.

În perioada bizantină timpurie (în special sub conducerea lui Iustinian), arta cunoaște o perioadă de înflorire, reprezentată în arhitectură prin construcțiile monumentale din Constantinopol (biserica "Sf. Sofia") și din Ravenna (Bazilica San Vitale).

Basilica San Vitale din Ravenna,unul din monumentele cele mai reprezentative ale arhitecturii bizantine din Europa Occidentală

Bisericile, mai ales cele mari, impresionau prin dimensiuni, măreția cupolei, bogăția ornamentelor. Astfel, arta mozaicului atinge la bizantini o splendoare fără precedent, fiind utilizate materiale ca: marmură, sidef, aur, argint, pietre prețioase. Specifice perioadei bizantine mijlocii sunt: bazilica San Marco din Veneția, biserica Sf. Sofia din Kiev, Sf. Sofia din Novgorod, biserica mănăstirii Hosios Lukas din Focida.

În perioada bizantină târzie, sub dinastia Paleolog, s-au construit: palatul Paleologilor din Constantinopol, mănăstirile din Salonic, Muntele Athos, Trapezunt, biserica mănăstirii Chora din Constantinopol, biserica Pantanassa din Mistra.

În Italia, stilul bizantin poate fi exemplificat prin bazilicile Bazilica San Marco din Veneția, San Paolo fuori le muri, Santa Maria Maggiore. În țara noastră, influențe bizantine putem găsi la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Arhitectura bizantină ortodoxă va fi răspândită și în Rusia Țaristă, căreia îi vor fi adăugate elemente stilului rusesc. (vezi Catedrala Sfântului Vasile din Piața Rosie, Moscova)