Palatele popoarelor mesopotamiene (sumerieni, akkadieni,
asirieni, babilonieni) erau vaste, impunătoare.
Deoarece piatra și lemnul erau
rare în acestă regiune, ca material de construcție se utilizau cărămizile din
pământ uscat (crude) arse la soare. În jurul anului 2300 î.Hr., începe să fie
utilizată și cărămida arsă în cuptoare, iar ca liant bitumul. Din mileniul I
î.Hr. se introduce și cărămida smălțuită. Bogat decorate, aveau intrări, scări
și turnuri monumentale. Ca ornament, se utilizau forme în relief, cărămida
smălțuită și policromă.
O altă inovație o constituie introducerea arcurilor și a
bolților care înlocuiește clasica structură trilitică (stâlp și grindă).
Civilizația mesopotamiană a creat ziguratul, templu cu mai
multe nivele, având la partea superioară un sanctuar. Cel mai cunoscut zigurat
este celebrul Turn Babel. Palatele suveranilor Sargon al II-lea, Assurbanipal
și Nabucodonosor, precum și orașele Ur, Assur, Ninive, Dūr-Sarrukīn sunt
mărturii ale unei vechi tradiții arhitecturale.
Exemple: Poarta zeiței Iștar, Grădinile suspendate ale
Semiramidei, Templul lui Marduk (Turnul Babilonului)
0 comments:
Trimiteți un comentariu