În comparație cu vechile civilizații, romanii au creat principii constructive noi, exploatând mai bine calitățile materialelor și introducând materiale noi ca cimentul. Structura clădirilor romane se baza pe bolțile și zidurile de piatra și beton, și nu pe sisteme cu stâlpi și grinzi ca la arhitectura greaca. Bolta și cupolele le-au permis romanilor să zidească spatii mai mari, fără a folosi stâlpii de susținere intermediari. Romanii au inițiat utilizarea amestecului de beton în construcții, fabricat din var, moloz, apa și cenușă vulcanică, acoperind suprafețe mari. Acesta a permis dezvoltarea construcțiilor la o scară nemaiîntâlnită până atunci realizându-se clădiri monumentale ca: Panteonul, Colosseumul. Descoperirea betonului ca material de construcție va revoluționa arhitectura, stabilindu-se noi concepții spațiale. Construcțiile se realizează mai rapid și au mai multă stabilitate. Așezările romane se construiau după un plan de sistematizare în formă rectangulară, în jurul a doua drumuri largi care formau axele nord-sud și est-vest. Forumul, predecesorul pieței publice, era construit pe agora greceasca și se afla la intersecția dintre aceste doua drumuri, fiind înconjurat de clădiri publice, de exemplu, bazilici (săli de judecată și activități comerciale), temple și arce de triumf. Statul deținea monopol asupra materialelor de construcții. Fabricarea cărămizilor se desfășura în cărămidăriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru construirea clădirilor civile. Drumurile și podurile care străbăteau imperiul au permis circulația rapida a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romana, cu grădini, terase și coloane, ilustrează situația materiala înfloritoare a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era dominată de spiritul utilitar și practic al romanilor. De la arhitectura etruscă și greacă, romanii au preluat:
- noile principii urbanistice (utilizarea unor planuri regulate la proiectarea orașelor, cu străzi și trotuare pentru circulație, canalizare);
- ideea pieței publice ca centru al orașului;
- ordinele de arhitectură (doric, ionic și corintic);
- ideea decorării construcțiilor prin picturi și mozaic.
- forumul: centrul orașului, locul unde se adună toți locuitorii cetății; exemple: cele ridicate de Cezar, Augustus, Traian, Nerva, Vespasian;
- bazilica: construcții de mari dimensiuni unde au loc adunări publice, ședințele Senatului; exemple: Bazilica Æmilia, Ulpia, Giulia;
- teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul, circul: edificii destinate distracției; exemple: Colosseum, Teatrul lui Marcellus, amfiteatrele din Arles, Nîmes, Verona;
- termele (băile publice): termele lui Agrippa, Caracalla, Dioclețian și Constantin cel Mare;
- monumente comemorative: erau ridicate nu numai în cinstea unor eroi, ci și pentru a glorifica împăratul; exemple: arcurile de triumf ale împăraților Septimiu Sever, Titus, Traian, Constantin, columna lui Traian, monumentul triumfal Tropaeum Traiani (de la Adamclisi, Constanța);
- locuințele: cele de la oraș se numeau "vila urbană", iar cele de la țară, "vila rustică"; exemple: casele din Pompei și Herculanum;
- palatele imperiale, care devin foarte numeroase în perioada imperiului; exemple: Palatul Flavilor, Palatul lui Dioclețian;
- templele: pot fi închinate unui zeu sau mai multor zei; exemple: Pantheonul, templul Vestei, templul lui Jupiter;
- canale și apeducte, necesare alimentării cu apă a orașelor aflate în plină expansiune (exemplu: canalizarea Romei antice);
- poduri, care asigurau legătura între diferitele regiuni ale unui vast imperiu; exemple: Podul din Alcántara (Toledo);
- construcții militare; exemple: Castrul roman Apulum din Alba Iulia.
0 comments:
Trimiteți un comentariu