După cum se întâmplă adesea și în cazul altor mișcări artistice, cele
mai vizibile idei și trăsături ale postmodernismului se observă în
arhitectură.
Spațiile funcționale și formalizate ale mișcării moderniste
sunt înlocuite de diverse abordări estetice; stilurile se ciocnesc și
se întrepătrund, formele sunt adoptate pentru ele însele, și apar noi
modalități de vizualizare a stilurilor familiare și a spațiului
arhi-suficient.
Exemplele așa numite "clasice" de arhitectură modernă
pot fi considerate clădirile Empire State Building sau Chrysler
Building, realizate în stilul Art Deco, în cazul spațiilor comerciale,
ori arhitectura lui Frank Lloyd Wright, asociată de cele mai multe ori
cu arhitectura organică, sau structurile realizate de mișcarea artistică
Bauhaus în materie de spații private sau comunale. În contrast, un
exemplu de arhitectură postmodernă este sediul companiei AT&T
(astăzi Sony) din New York, care, ca și orice zgârie-nori, este
construit pe o structură metalică, având foarte multe ferestre, dar
care, spre deosebire de construcțiile de birouri moderniste, împrumută
și elemente din diverse stiluri clasice (coloane, fronton, etc.).
Un
prim exemplu de artă postmodernă exprimată cu ajutorul arhitecturii se
întinde de-a lungul porțiuni celebre pentru jocurile de noroc din Las
Vegas, Nevada, așa numita Las Vegas Strip. Clădirile de-a lungul acestui
bulevard reflectă numeroase perioade ale artei sau referințe culturale
într-un colaj interesant, generat deopotrivă de timpul construcției,
clădirile înconjurătoare și interesele comerciale (momentane sau cu
bătaie lungă) ale proprietarilor. Arhitectura postmodernă a fost
descrisă ca fiind "neo-eclectică", astfel încât referința și ornamentul
s-au întors pe fațade, înlocuind stilurile fără ornamente și agresive
ale modernismului, cum este spre exemplu într-o clădire din Boston,
Massachusetts.
Acest eclectism este combinat cu utilizarea unghiurilor
non-ortogonale și a suprafețelor de forme cele mai variate și ciudate;
aici putându-se menționa ca printre cele mai faimoase, Stuttgart State
Gallery și Guggenheim Museum Bilbao.
Arhitecții moderniști consideră
clădirile postmoderne drept vulgare și clare forme de kitsch. Arhitecții
postmoderni privesc spațiile moderniste proiectate de aceștia ca fiind
lipsite de suflet și de delicatețe. Diferențele estetice de bază privesc
nivelul tehnicității arhitecturii, cu accentul pus pe dorința
modernismului de a reduce deopotrivă cantitatea de material și costurile
unei structuri, respectiv de a-i standardiza construcția.
Postmodernismul nu are asemenea imperative și caută exuberanța în orice,
în tehnicile de construcție, în modificarea unghiurilor tuturor
suprafețelor, în folosirea diferitelor tipuri de ornamente, semănând la
nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu
orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi
include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert
Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank
Gehry.
"Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american
Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile
esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de
conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din
trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării
moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale,
introducând ornamente, culori, și sculpturi, adesea într-o manieră
neașteptată, hibridă, sau chiar jucăușă. Exemplul arhetipal de
arhitectură postmodernă este Portland Public Services Building în
Portland, Oregon (construită între 1980 - 1982) având ca autor pe
Michael Graves; o clădire uriașă ale cărei suprafețe sunt însuflețite de
contrastul culorilor și de prezența motivelor ornamentale. Exemple: Sony Building, Lever House, ambele din din New York, Portland Building din Portland, Neue Staatsgalerie din Stuttgart.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comments:
Trimiteți un comentariu